Angajatorii din România vor avea posibilitatea să acorde un concediu anual plătit pentru refacere profesională în cazul angajaților care suferă de burnout, potrivit unui proiect de lege depus în Parlament și analizat de Revista CARIERE. Deși măsura legată de noul tip de concediu este opțională, documentul vine și cu o serie de obligații. Astfel, angajatorii vor fi nevoiți să informeze salariații pe tema riscurilor de epuizare profesională și să conceapă un plan de prevenire a acestora.

„Epuizarea profesională reprezintă un fenomen tot mai des întâlnit în relaţiile de muncă, fiind asociată cu expunerea prelungită la stres profesional cronic şi cu dificultăţi în gestionarea acestuia în cadrul organizaţiilor. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) include epuizarea profesională în Clasificarea lnternaţională a Maladiilor -ICD-11 ca fenomen legat exclusiv de mediul de muncă, caracterizat prin trei dimensiuni: extenuare persistentă, distanţare mentală faţă de activitatea profesională şi diminuarea eficienţei profesionale. Această definire, deja consacrată la nivel internaţional, reflectă caracterul ne-medical al fenomenului, legătura sa directă cu exercitarea muncii şi obligaţia statelor de a dezvolta politici de prevenire adecvate”, se arată în expunerea de motive a proiectului legislativ, care poate fi consultată, pe larg, aici.

Inițiatorii proiectului subliniază că, la nivel european, riscurile psihosociale și stresul la locul de muncă sunt recunoscute ca factori determinanţi ai epuizării profesionale.

„Şi în România, datele şi studiile recente arată o creştere vizibilă a nivelului de stres profesional şi a manifestărilor asociate epuizării profesionale, în special în sectoarele în care volumul sarcinilor, presiunea timpului, responsabilitatea ridicată sau interacţiunea continuă cu publicul sunt parte integrantă a activităţii. În lipsa unui cadru legal care să reglementeze explicit fenomenul, măsurile de prevenire depind exclusiv de iniţiative voluntare ale angajatorilor, iar lucrătorii nu dispun de instrumente juridice suficiente pentru a semnala situaţiile de suprasolicitare profesională sau pentru a beneficia de sprijin adecvat”, potrivit sursei citate.

În prezent, legislaţia naţională în domeniul muncii nu conţine o reglementare distinctă privind epuizarea profesională.

„Deşi Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă stabileşte obligaţii generale pentru angajatori, aceasta nu abordează riscurile psihosociale într-o manieră specifică, iar fenomenul epuizării profesionale nu este definit, monitorizat sau prevenit în mod formal. Această absenţă legislativă face dificilă identificarea timpurie a riscurilor psihosociale şi adoptarea unor măsuri eficiente de prevenţie la nivelul angajatorilor”, se mai arată în expunerea de motive a proiectului de lege.

Informare obligatorie pe tema riscurilor

„Angajatorii au obligaţia de a informa anual salariaţii cu privire la riscurile de epuizare profesională şi de a include riscurile psihosociale în evaluarea generală a riscurilor. Pentru angajatorii cu peste 50 de salariaţi se introduc obligaţii suplimentare privind evaluările specifice, elaborarea unui plan anual de prevenire, organizarea unor mecanisme interne de sesizare confidenţială”, mai arată sursa citată.

Totodată, în mod facultativ, angajatorii vor putea să instituie, „prin regulament intem sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil, un număr anual de zile lucrătoare de concediu plătit pentru refacere profesională, aferente fiecărui angajat sau unui grup de angajaţi, ce pot fi acordate la cerere, fără justificări medicale”, potrivit propunerii legislative. Proiectul le oferă salariaţilor și dreptul să solicite o discuţie formală privind reorganizarea sarcinilor sau volumul de muncă, fără riscul unor consecinţe profesionale negative.

Psiholog: Eficiența va depinde de implementare

Deși descrie inițiativa legislativă drept una benefică, psihologul Graziella Dan atrage atenția, într-o reacție pentru Revista CARIERE, că efectele pozitive vor fi strâns legate de modul în care proiectul va fi implementat, dacă acesta va deveni lege.

„Proiectul legislativ este un pas necesar și bine intenționat, pentru că recunoaște epuizarea profesională ca risc real și mută responsabilitatea și la nivel organizațional. Totuși, din perspectivă psihologică, eficiența lui va depinde de modul concret de implementare. Fără evaluări reale, confidențialitate autentică și implicarea specialiștilor în sănătate mintală, există riscul ca măsurile să rămână mai degrabă formale, iar oamenii care chiar au nevoie de ajutor să nu fie protejați suficient”, spune Graziella Dan.

Astfel, atrage atenția specialista, schimbarea condițiilor care au dus la epuizare profesională sunt extrem de importante, iar autoritățile vor trebui să acorde o mare atenție modului în care prevederile legate de acestea, dar și de asigurarea confidențialității, vor fi transpuse în practică.

„Din experiența clinică și organizațională, burnout-ul se previne prin schimbări de structură, nu doar prin pauze. Oamenii au nevoie de limite clare, volum de muncă realist, predictibilitate, validare și siguranță psihologică. Concediul este util doar integrat într-un plan mai larg. Degeaba pleacă în concediu, dacă revine la aceleași condiții care i-au generat burnout-ul. E foarte important și cine va face concret evaluările, întrucât doar administrativ, în absența specialistului în sănătate mintală, pot fi lipsite de relevanță diagnostică”, avertizează psiholoaga.

Ca să devină lege, proiectul trebuie să primească undă verde din partea parlamentarilor.

Sursa articol: https://www.revistacariere.ro/noutati/on-the-job/document-un-nou-tip-de-concediu-platit-menit-sa-reduca-epuizarea